Asa suna una dintre numeroasele lozinci scrise pe pancartele prezente la marsul de protest de ieri, 26 martie, organizat concomitant  in 4 orase din Germania  – Berlin, Munchen, Hamburg si Koln.

Aproximativ 100.000 de berlinezi s-au intalnit la ora 12 la Postdamer Platz si au militat pe strazile Berlinului impotriva folosirii energiei nucleare, sustinand dezvoltarea surselor alternative de energie pentru o planeta mai curata, mai sanatoasa. Manifestatia, strans legata de evenimentele din Japonia si de explozia reactorului de la Fukushima, a adunat lume diversa, de toate varstele si a pregatit momentul celebrarii Orei Pamantului (20.30-21.30) in fata Portii Brandenburg.

A fost impresionant sa ma aflu acolo. Oamenii venisera care mai de care cu pancarte, cu masti de gaze si steaguri, se colorasera pe fete, isi pusesera banderole cu diverse mesaje de protest. Unii adusesera tobite, altii, butoaie de tabla. Faceau galagie, se cereau ascultati.

Copii de 4-6 ani, cu fetele acoperite de mesaje, tineau baloane in mana si scandau lozinci pe care nici nu le intelegeau prea bine. Unii, prea mici pentru a se face intelesi, dormeau in carucior sau tinuti in brate, ignorand total haosul din jur. Batranii, retrasi mai pe margine, tineau pancartele tacuti. Dar, ceea ce mi s-a parut cel mai important, erau prezenti.

Oriunde te uitai, inainte sau inapoi, strada era inundata de un fluviu intreg de oameni. Dar nu de oameni incruntati si incrancenati. Ci de o lume care-si sustinea punctul de vedere intr-un mod deschis si pasnic. Caci nu venisera sa schimbe guvernul sau sa ceara salarii mai mari, ci militau pentru un scop mai nobil. Isi cereau verdele inapoi.